1 DECEMBRIE- Zilele noastre

1 Decembrie – Zilele noastre

De câte ori te-ai trezit dimineaţa şi ai sperat că de azi totul va căpăta aspect de civilizaţie? Tu, copil, tu, adult…ai visat că dispare necioplitul, că se ofileşte tufişul cu urâţenie, că strada ta va fi curată pentru că şi tu faci ceva pentru asta!

Nu există balconul Papal aici, ca să ne strigăm supremaţia, însă mulţi ar vrea să-l stăpânească o clipă şi să învingă  eticheta…Ai curajul să te strigi în gura mare că eşti român?

Ai găsit vreodată suficiente cuvinte frumoase pe care să le alături şi să compui cea mai frumoasă descriere pentru ţara ta? Poţi astăzi să treci peste paiul din ochiul vecinului, peste capra lui şi să afirmi că împreună sunteţi doi oameni ce aveţi norocul să trăiţi în România?  Noroc ce să-ţi ofere privilegii spirituale, câştiguri de energie vitală, plăceri ale atingerii solului ţării tale.

Nu se poate naşte într-o clipă mândria, se dezvoltă şi se întreţine. Cu speranţe hrănite cu realităţi, cu certitudini născute din muncă în echipă, cu respect către toţi şi toate.

Ce­-ţi doresc azi ţie, a mea Românie?

Să mă laşi să cuget şi să-mi dai un zâmbet,

Să-mi dai pas cu urmă, să-mi spui vorbă bună,

Să nu uiţi de suflet, să m-alungi în plânset,

Să-mi arăţi o cale, departe de vale

Să mă-mpingi să caut…

Voi găsi o cale, departe de vale,

Voi iubi cu suflet, fără strop de plânset,

Voi lua pas cu urmă, spune-oi vorbă bună,

Voi avea doar zâmbet, izvorât din cuget!