Sfârşit de vacanţă

… Ştiu că, ori de câte ori mă voi întoarce,  aceeaşi rămurică de copac, zgribulită de ger,  îmi va tăia calea şi îmi va aminti că dintre frunzele ei s-a ridicat, într-un sfârşit de vară, foşnetul unui zbor şi, împreună cu el, un susur trist, ca un cântec vechi de vioară.

Şi-acum îmi tresare inima din piept! 
Dar, dacă o vor tăia într-o bună zi? 
Atunci va trebui să-mi depun amintirile pe lespezi sau să le strecor printre vocile de pe coridoare. 

Eram în îmbrăţişarea soarelui dimineţii şi îmi căutam gândurile când am zărit, pentru prima oară, de la ochii câtorva ferestre, mulţimile de copii. 

Şi mi-am imaginat că, de fapt, fiecare dintre ei nu aştepta nimic altceva decât o poveste.
Şi de-atunci încolo, de ani nesfârşiţi, le spun basme culese dintre stele, dar şi cuvinte răzleţe aduse tocmai din reflexele câtorva căutări stinghere…

                                                                                                                         Gabriela Esch